Organizații neguvernamentale și/sau non-profit ?
Autor: Radu Florea
Organizația reprezintă un colectiv uman care lucrează împreună într-un proces ce are la bază
diviziunea muncii pentru a atinge un scop comun. Organizațiile există pentru că un colectiv
lucrează întodeauna mai eficient decât fiecare individualitate separat.
Să urmărim care sunt principalele caracteristici ale unei organizații:
1. Organizația reprezintă un sistem social: implică și utilizează în primul rând potențialul
uman iar performanța acesteia este dependentă de calitațile și coeziunea membrilor.
2. Organizația este un sistem deschis: fiind în permanență în corelație cu mediul în care
acționează. Organizația preia din mediu resurse umane și materiale și le utilizează pentru
a le converti în produse și servicii;
3. Organizația se înființează și activează pentru îndeplinirea unui scop: a avea un scop
comun în care membrii să se regăsească este crucial pentru identitatea și performanța
organizației.
4. Diviziunea muncii: esența oricărei organizații este determinată de efortul uman depus
pentru îndeplinirea scopului propus. Procesul de fragmentare a activității specifice
organizației, crește eficiența muncii de îndeplinit de către indivizi și grupuri. Astfel, o
muncă care depășește ca volum și diversitate capacitățile unui om este împărțită în
componente accesibile fiecăruia.
5. Ierarhia autorității: când activitățile sunt defalcate în componente specifice, apare
necesitatea de a se asigura coordonarea eforturilor individuale precum și combinarea lor
corespunzătoare, pentru atingerea scopului organizației. În acest sens se dezvoltă linii
formale și informale de autoritate. Indiferent de structura organizației acest aspect nu
trebuie neglijat.
În continuare ne vom concentra asupra organizațiilor neguvernamentale non-profit, (prescurtat:
ONG).
Care sunt avantajele înființării unei organizații neguvernamentale non-profit (ONG):
• asigură atingerea unor interese comune nepatrimoniale cu mai multă eficiență;
• transferă responsabilitatea personală către organizație;
• impactul unui grup organizat este mult mai mare decât al unor cetățeni luați separat;
• amplifică eficiența în relațiile cu autoritățile publice, care preferă să discute cu o
organizație decât cu indivizi;
• crește încrederea publicului în promovarea obiectivă a unor interese obștești;
• minimizează riscul apariției de conflicte prin asigurarea unor reguli clare de colaborare în
cadrul grupului;
• încheierea de contracte este mai facilă în numele unei persoane juridice;
• permite accesul la sursele de finanțare;
• facilitează stabilirea de relații de colaborare cu organizații similare românești și străine;
• asigură perpetuarea ideilor fondatorilor după retragerea lor.
Pentru ca o organizație să fie considerată neguvernamentală și non-profit trebuie să
îndeplinească următoarele condiții:
• constituirea formală - presupune abilități organizațional-instituționale și anumite. Este
necesară existența regulilor de funcționare, organizarea regulată de întâlniri ale conducerii
organizației. Înscrierea organizației ca persoană juridică nu este imperativă pentru
respectarea acestui criteriu;
• caracterul privat - să fie instituțional separată de administrația publică, situație ce nu
exclude primirea de fonduri de la bugetul statului. Sunt considerate private și organizațiile
în ale căror structuri de conducere sunt prezenți reprezentanți ai administrației publice;
• non-distribuția profitului - organizația poate genera profituri din activitățile sale, dar
acestea nu pot fi folosite decât pentru atingerea obiectivelor declarate;
• autonomia - organizația trebuie să își stabilească obiective, proceduri interne proprii de
control asupra activității desfășurate; în același timp activitatea organizației nu trebuie să
se subordoneze nici unei alte instituții publice sau private;
• promovarea voluntariatului - organizația trebuie să promoveze și să se bazeze pe
acțiuni voluntare.
Atributul "voluntar" are două sensuri diferite, în mare măsură corelabile:
− organizația este voluntară dacă recrutează, instruiește și implică voluntari. Prin
activitate voluntară se mai înțelege și neretribuirea membrilor Consiliului Director
sau a personalului angajat al organizației;
− organizația este voluntară dacă își recrutează membrii numai pe baza unei opțiuni
voluntare, individuale; organizațiile care condiționează anumite servicii,
dobândirea unui anumit statut sau exercitarea unei profesii de înscrierea prealabilă
în organizație, nu pot fi considerate ca aparținând sectorului non-profit (ex: corpul
experților contabili).
• neangajarea religioasă - să nu aibă ca scop prozelitismul; organizațiile cu caracter
religios dar care și-au definit și alte scopuri (protecție socială, protecția mediului, etc.) sunt
sunt considerate ONG-uri;
• caracterul apolitic - organizațiile nu trebuie să se implice în promovarea sau susținerea
candidaților pentru alegerile locale, parlamentare sau prezidențiale. Se pot desfășura
totuși activități specifice de lobby ori advocacy pentru influențarea politicii publice.
Organizațiile neguvernamentale non-profit din România au două forme juridice: asociații și
fundații.
1. Asociația este convenția prin care mai multe persoane (minim 3) pun în comun, în mod
permanent, contribuțiile materiale, cunoștințele și activitatea lor, pentru realizarea unui
scop care nu urmărește foloase pecuniare sau patrimoniale. Scopul asociației poate fi pur
ideal, să corespundă intereselor generale ale colectivității, numai ale unei categorii sociale
din care asociații fac parte sau intereselor generale nepatrimoniale ale asociaților.
2. Fundația este actul prin care o persoană fizică sau juridică constituie un patrimoniu distinct
și autonom de patrimoniul său propriu destinat în mod permanent realizării unui scop ideal,
de interes comun.
Tipuri de organizații neguvernamentale și non-profit
Pentru a descrie tipurile de organizații la care se face referire se folosesc o serie de termeni -
cum ar fi organizații non-profit - termenul cel mai larg folosit pentru a descrie toate tipurile de
organizații ce nu au scop lucrativ și sunt - cel puțin parțial - independente de stat. Acestea includ
grupuri comunitare formale sau informale, ONG-uri, grupuri religioase și instituții publice.
Organizațiile constituite ca grupuri comunitare au un scop geografic limitat și au relații puternice
cu comunitatea. Ele pot fi înregistrate formal sau grupuri informale care servesc o anume
comunitate geografică. În ultimii ani, au apărut numeroase grupuri comunitare, în special, în
mediul rural.
Organizațiile neguvernamentale sunt grupuri înregistrate ca asociații, fundații sau federații. Sunt
de obicei mai complexe decât grupurile comunitare - în ceea ce privește structura și procedurile
de management - deși nu există o limită clară între ONG-uri și grupuri comunitare. În general,
cele mai răspândite tipuri de organizații neguvernamentale pot fi:
1. În funcție de tipul de activitate desfășurată:
• furnizori de servicii
• organizații de reprezentare
• organizații de ajutor social
• organizații donatoare (ce oferă granturi)
2. În funcție de statutul juridic:
• organizații tipice: asociații, fundații și federații
• organizații atipice: cooperative, case de ajutor reciproc (CAR), organizații
patronale,
• sindicate, Crucea Roșie, cluburi sportive, fundații de tineret, camere de comerț și
industrie, partide politice.
Modelul britanic al organizației non-profit
În Marea Britanie, țara europeană cu cea mai bogată tradiție în funcționarea organizațiilor
neguvernamentale, majoritatea organizațiilor non-profit își desfășoară activitatea sub numele de
"charities" (organizații de caritate ce sunt certificate cu echivalentul britanic al statutului de utilitate
publică). Multe organizații neguvernamentale sunt clasificate ca fiind charities, având acest statut
de utilitate publică, și se bucură de multe avantaje (în principal un regim fiscal special).
Evident, există o serie de condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca o organizație să fie clasificată
ca charity. O organizație va fi considerată (și certificată) ca fiind charity nu în funcție de statutul
juridic sau structura legală, ci de obiectivele pentru care a fost înființată. O charity poate exista
pentru unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:
• combaterea sărăciei;
• scopuri religioase;
• educație;
• utilitate socială (protecția copiilor, persoane cu dizabilități, vârstnici etc.);
• alte scopuri ce se regăsesc în beneficii pentru comunitate.
Charities sunt reglementate de Charities Act (lege din 2011) care instituie un regim special pentru
organizațiile de caritate. Ele beneficiază de numeroase facilități, mai ales fiscale. Pentru a
dobândi acest statut, organizațiile trebuie să aibă un scop de interes public general și să obțină
aprobarea unui organism public de supraveghere și control numit Comisia Organizațiilor de
Caritate (Charities Commission).
Bibliografie selectivă:
Conf. Univ. Balogh Márton: "Managementul organizațiilor neguvernamentale", suport de curs,
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2014
Sandy Adirondack, "Managementul, pur și simplu?" (Just About Managing), Fundația pentru
Dezvoltarea Societății Civile și London Voluntary Service Council, București, 1998
*** Tendințe ale comportamentului filantropic din România: donator individuali și companii, ARC,
Cluj-Napoca, 2003